Bebelusul nu va avea probabil aceeasi perceptie a textului si a imaginii ca un adult, dar ceea ce conteaza este ca se recunoaste pe sine ca fiinta de vorbire, deoarece cuvantul i se adreseaza.

A inconjura copilul cu carti intre 0 si 1 an, insemna a-i arata ca aceste obiecte fac parte din mediul sau, din lumea comuna. Este inceputul unei relatii pe care parintele o poate impartasi in jurul cartii si care poate continua de-a lungul copilariei sale sau chiar dincolo.

Cartea, un obiect de descoperit

Cartea este un obiect care poate fi lasat la indemana copilului de la o varsta frageda, insotit de adult, va invata devreme sa nu o deterioreze. Inca din primul sau an, copilul poate intoarce paginile cartilor, poate descoperi diferite subiecte, diferite formate. Poate observa culori, forme, contraste.

Un moment de impartasit

Citirea unei carti unui copil ofera timp pentru impartasirea cu adultul. Este un moment privilegiat, intim, confortabil, care creeaza un contact fizic. Adultul se ofera copilului si copilul „se lipeste” de el. Este un moment care linisteste si calmeaza.

De la povestea auzita pana la dezvoltarea propriului limbaj

Intalnirea timpurie a copiilor cu cartile este, de asemenea, un factor in dezvoltarea limbajului. In carti, copilul intalneste o forma de limbaj mai elaborata decat cea care este folosita in viata de zi cu zi, aceasta este ceea ce se numeste limbajul naratiunii si care este opus limbajului faptelor. Limbajul narativ este cel al povestilor, ceea ce situeaza un eveniment in timp si spatiu. Permite accesul la imaginatie si gandire.

Cu cat copilul se confrunta mai devreme si mai frecvent cu limbajul povestii, cu atat construieste un limbaj oral bogat si cu atat dobandeste abilitatile de a accesa limbajul scris si de a deveni el insusi cititor.