Atena în patru zile, de la Acropole și Partenon la cartierul Plaka, schimbarea gărzii, apusul de pe Licabet și templul lui Poseidon de la Sounion
Atena în patru zile, un oraș de 2.500 de ani sub o singură stâncă
Pe stânca Acropolei, deasupra unui oraș de câteva milioane de locuitori, stă clădirea care a devenit simbolul Europei: Partenonul. Construit între 447 și 438 înainte de Hristos, cu decorațiile terminate câțiva ani mai târziu, templul zeiței Atena a fost, pe rând, templu, biserică, moschee și depozit de praf de pușcă. În 1687, în timpul unui asediu venețian, o ghiulea a lovit praful de pușcă depozitat de otomani în interior, iar explozia a distrus o mare parte a clădirii.
Atena modernă e un oraș aglomerat, gălăgios și cald, în care ruinele antice apar între blocuri, la stațiile de metrou ori sub podeaua de sticlă a unui muzeu. Patru zile ajung pentru principalele obiective, cartierele vechi și o excursie pe coastă.
Acropole, devreme dimineața
Acropole se deschide dimineața, de obicei la ora 8, iar primele ore sunt cele mai bune. Vara, după ora 11, căldura de pe stâncă trece des de 35 de grade, iar grupurile mari se adună la intrare. Biletele cu oră fixă, cumpărate online, scurtează așteptarea.
Treptele de marmură, lustruite de milioane de pași, sunt alunecoase, așa că încălțămintea cu talpă bună contează. Partenonul are 46 de coloane exterioare, fiecare înaltă de peste 10 metri. Pe lângă el, se văd Propileele, intrarea monumentală, micul templu al Atenei Nike și Erechteionul, cu celebrul portic susținut de 6 statui de femei, numite cariatide. Cele de pe stâncă sunt copii. Vizitarea stâncii durează 1,5-2 ore, iar apa de băut e esențială, pentru că umbra lipsește aproape complet.
Muzeul Acropolei, Agora antică și templul lui Hefaistos
Deschis în 2009, la poalele stâncii, muzeul are podele de sticlă prin care se văd străzile și casele antice descoperite la construcție. La ultimul etaj, o sală de sticlă reproduce exact dimensiunile Partenonului, cu sculpturile originale de pe frontonul și friza templului așezate în poziția lor, cu Acropolea vizibilă prin geamuri. Cinci dintre cariatidele originale ale Erechteionului se află aici, curățate cu laser. A șasea, împreună cu o mare parte a sculpturilor Partenonului, se află, de la începutul secolului al XIX-lea, la un muzeu din Londra, subiect al unei dispute vechi de decenii între cele 2 țări. Sub Acropole se întinde Agora antică, piața și centrul vieții publice al cetății, unde Socrate își purta discuțiile cu tinerii atenieni. Templul lui Hefaistos, de pe o mică colină, e cel mai bine păstrat templu grecesc din lume, aproape întreg, cu acoperiș cu tot. În apropiere, Agora romană și Biblioteca lui Hadrian arată cum a continuat orașul sub stăpânirea romană.
Plaka și Anafiotika
Cartierul Plaka, pe pantele de nord ale Acropolei, are străduțe înguste, case neoclasice colorate, magazine de suveniruri și taverne cu mese pe trepte. Deasupra lui, Anafiotika pare un sat din Ciclade mutat în mijlocul capitalei: case mici, albe, cu uși albastre și bougainvillea. A fost construit în secolul al XIX-lea de meșteri veniți de pe insula Anafi, care au lucrat la palatul regal și și-au ridicat casele așa cum le știau de acasă. Strada pietonală care înconjoară stânca pe partea de sud, larg pavată și umbrită de copaci, e una dintre cele mai frumoase plimbări ale orașului, mai ales seara.
Schimbarea gărzii, stadionul de marmură și apusul de pe Licabet
În fața Parlamentului, în piața Syntagma, gărzile prezidențiale, numite evzoni, cu fustanele albe plisate și pantofi cu ciucuri, se schimbă la fiecare oră, cu un pas lent, ceremonios. Duminica, la ora 11, ceremonia e mai amplă, cu fanfară. La câteva minute de mers, stadionul Panathinaiko, construit integral din marmură albă, a găzduit în 1896 primele Jocuri Olimpice moderne. Se vizitează, iar pe pista lui se aleargă și astăzi. Dealul Licabet, cel mai înalt punct al centrului, la aproximativ 277 de metri, oferă cea mai frumoasă priveliște asupra orașului. La apus, Acropole se vede luminată, iar în zilele senine, marea se vede până la Pireu. Se urcă pe jos, pe poteci, în 30-40 de minute, ori cu un funicular.
Templul lui Poseidon de la Sounion
La aproximativ 70 de kilometri sud-est de oraș, pe un promontoriu deasupra Mării Egee, templul lui Poseidon e unul dintre cele mai frumoase locuri ale Greciei la apus. Pe una dintre coloane, poetul englez Lord Byron și-a scrijelit numele, gest pe care astăzi nimeni nu l-ar mai tolera. Drumul de-a lungul coastei, cu plaje și golfuri, face parte din plăcere.
Mâncarea și ritmul grecesc
Souvlaki și gyros, în lipie, cu tzatziki și cartofi prăjiți, sunt mâncarea de stradă de bază. În taverne, musacaua, salata grecească, pește la grătar, caracatița și plăcintele cu spanac ori brânză sunt nelipsite. Uleiul de măsline e pus din belșug peste aproape orice, iar salata grecească adevărată nu are salată verde, ci roșii, castraveți, ceapă roșie, ardei, măsline și o felie groasă de brânză feta, presărată cu oregano. Covrigii cu susan, numiți koulouri, se vând dimineața la colțurile străzilor.
Grecii mănâncă târziu, prânzul după ora 14, iar cina după ora 21. Vara, orașul trăiește seara, când căldura scade.
Organizarea drumului
Zborul din București durează aproximativ o oră și 45 de minute. Metroul leagă aeroportul de centru în 40 de minute. Cartierele din jurul Acropolei, Plaka, Koukaki și Monastiraki, sunt cele mai comode pentru cazare, pentru că aproape totul se face pe jos. Primăvara, din aprilie până la începutul lui iunie, și toamna, în septembrie și octombrie, sunt perioadele ideale. Din portul Pireu pleacă feriboturi spre insulele apropiate, iar Egina, la mai puțin de o oră și jumătate de navigație, e o ieșire de o zi potrivită pentru cine vrea să adauge și o după-amiază la mare.